În recrutare, aproape orice ofertă poate fi făcută să pară mai ieftină. Întrebarea reală este cine plătește diferența.
Un preț inițial mic poate exclude costuri care apar mai târziu. O parte dintre cheltuieli poate fi transferată candidatului. Costul forței de muncă poate părea mai redus pe hârtie atunci când o parte a relației de muncă rămâne în afara evidenței oficiale. Pentru ARA, aceasta nu este eficiență reală. Este o imagine incompletă a costului recrutării.
De aceea, ARA se opune taxelor ascunse și muncii nedeclarate. Etica recrutării nu este un slogan corporativ. Angajatorul trebuie să înțeleagă economia reală a proiectului, iar lucrătorul nu ar trebui să fie pus în situația de a finanța accesul la muncă prin plăți netransparente.
Recrutarea etică începe cu un cost clar
Recrutarea transparentă nu înseamnă recrutare gratuită. Angajarea internațională presupune căutarea și selecția candidaților, munca specialiștilor, documente, coordonare, organizarea deplasării și suport. Toate acestea au un cost. Important este ca acest cost să fie clar înainte de începerea colaborării.
Să comparăm două oferte pentru aceeași nevoie de personal. Prima pornește de la o sumă foarte atractivă, dar după lansarea proiectului apar costuri suplimentare. A doua poate părea inițial mai mare, însă explică de la început ce include, ce cheltuieli pot apărea suplimentar și cine le suportă.
Pentru o companie, a doua variantă este mai ușor de comparat, bugetat și justificat intern. Un cost corect nu este neapărat cea mai mică cifră din ofertă. Este un cost a cărui structură poate fi explicată.
Lucrătorul nu ar trebui să plătească pentru accesul la muncă
Întrebarea cine suportă costurile recrutării este deosebit de importantă în recrutarea internațională.
Principiile Organizației Internaționale a Muncii privind recrutarea echitabilă prevăd că lucrătorii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă nu ar trebui să suporte, direct sau indirect, taxe de recrutare sau costuri asociate. Aceste principii reprezintă un reper internațional, iar legislația aplicabilă în fiecare țară trebuie analizată separat.
Pentru ARA, principiul este clar: un om nu ar trebui să cumpere accesul la un loc de muncă printr-un lanț netransparent de plăți. Acest lucru este important și pentru angajator.
Dacă o parte din costul real al recrutării este transferată discret candidatului, compania nu mai vede economia completă a proiectului. Un preț comercial scăzut poate fi rezultatul transferului costurilor, nu al unei eficiențe mai mari.
Întrebarea utilă nu este doar „Cine recrutează mai ieftin?”, ci și „De ce este mai ieftin și cine plătește diferența?”
Munca nedeclarată este o altă formă de economie falsă
Aceeași logică se aplică atunci când costul forței de muncă este redus prin muncă total sau parțial nedeclarată.
Comisia Europeană definește munca nedeclarată drept activitate remunerată, legală prin natura sa, dar neraportată autorităților publice. Ea poate fi și parțial nedeclarată, de exemplu atunci când o parte din salariu este plătită informal sau sunt raportate mai puține ore decât cele lucrate în realitate. Comisia indică și concurența neloială pentru companiile care respectă regulile drept una dintre consecințe.
Pe termen scurt, un asemenea model poate părea mai ieftin. La nivelul pieței, însă, el avantajează companiile care își reduc artificial costurile vizibile, transferând o parte dintre acestea în afara sistemului oficial.
ARA nu consideră aceasta o modalitate legitimă de a obține un avantaj comercial. Recrutarea trebuie să ajute companiile să formeze echipe, nu să facă forța de muncă să pară mai ieftină prin ascunderea unei părți din costul său real.
Etica arată calitatea partenerului de recrutare
Pentru angajator, integritatea se vede în întrebări foarte practice.
Poate partenerul explica structura costului proiectului? Sunt identificate din timp posibilele cheltuieli suplimentare? Este o ofertă atractivă susținută prin taxe transferate candidaților? Este munca declarată oficial? Modelul rămâne viabil atunci când sunt incluse toate costurile reale?
Răspunsurile spun mai mult despre un partener de recrutare decât promisiunea celui mai mic preț.
Costurile transparente simplifică bugetarea. Munca declarată susține concurența loială. Un model comercial care poate fi explicat clar este mai potrivit pentru o relație care trebuie să continue dincolo de un singur proiect de recrutare.
Principiile devin și mai importante la scară mare
ARA activează la o scară la care recrutarea etică nu poate rămâne o promisiune abstractă.
Potrivit informațiilor oficiale publicate de ARA, prin rețeaua Asociației sunt plasați în câmpul muncii în UE aproximativ 1000 de lucrători pe lună, iar echipa reunește peste 160 de recrutori, manageri și alți specialiști. Misiunea declarată a ARA include în mod explicit standardele etice și bunăstarea lucrătorilor.
La această scară, principiile devin parte a modului de funcționare.
Un sistem de recrutare nu poate construi relații durabile cu angajatori internaționali dacă structura costurilor nu poate fi explicată sau dacă atractivitatea comercială depinde de taxe ascunse ori de muncă nedeclarată.
Cu cât activitatea este mai amplă, cu atât integritatea devine mai importantă.
Companiile puternice nu au nevoie de iluzia recrutării ieftine
Prețul contează. Dar o ofertă neobișnuit de mică ar trebui să genereze o întrebare utilă: ce o face posibilă?
Uneori răspunsul este eficiența reală. Alteori, o parte din cost pur și simplu nu este vizibilă. Pentru ARA, limita este clară. Avantajul comercial nu ar trebui să depindă de un cost ascuns care va fi plătit, mai devreme sau mai târziu, de lucrător, de angajator sau de piața oficială a muncii.
Recrutarea profesionistă trebuie să își poată explica prețul, să susțină munca declarată și să își construiască reputația pe practici care rămân credibile atunci când sunt analizate atent. Aceasta nu este o limitare pentru business.
Este baza unor parteneriate de recrutare construite pentru termen lung.
